| 1.
|
PREZENT'A, prez'int, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) face cunoscut celor de faţă, spunând numele, ocupaţia etc.; a face cunostinţă (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfăţisa (publicului) un spectacol, aspectele unei activităţi, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfăţisa într-un anumit loc sau în faţa cuiva pentru a răspunde unei anumite obligaţii sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ◊ Refl. si tranz. Spec. A (se) înfăţisa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însusire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparenţa de..., a se înfăţisa ca... - Din fr. pr'esenter, lat. praesentare. Sursă
: DEX'98
(35730)
- oprocopiuc |
| |
| 2.
|
PREZ'ENTĂ, prezenţe, s.f. Faptul de a fi prezent undeva; existenţa cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezenţă = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenţi la un curs, la serviciu etc. Prezenţă de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezenţa (cuiva) = fiind de faţă (cineva); în faţa, înaintea (cuiva). ♦ Existenţă. ♦ Manifestare a unei personalităţi (de prestigiu). - Din fr. pr'esence. Sursă
: DEX'98
(35738)
- oprocopiuc |
| |
| 3.
|
Prezenţă ≠ absenţă, lipsă Sursă
: Antonime
(72240)
- siveco |
| |
| 4.
|
PREZ'ENTĂ s. 1. (înv.) asistenţă, parisie. (În ~ autorităţilor ...) 2. v. existenţă. Sursă
: Sinonime
( 203120)
- siveco |
| |
| 5.
|
|
| |
| 6.
|
PREZENT'A vb. 1. a (se) recomanda, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui ...) 2. v. ex-prima. 3. v. transmite. 4. v. reprezenta. 5. v. oferi. 6. v. zugrăvi. 7. v. descrie. 8. v. povesti. 9. v. rosti. 10. v. preda. 11. v. înfăţisa. 12. a se înfăţisa. (Virusul se ~ sub formă de corpusculi.)Sursă
: Sinonime
( 203114)
- siveco |
| |
| 7.
|
prezent'a vb., ind. prez. 1 sg. prez'int, 3 sg. si pl. prez'intă, 1 pl. prezentăm Sursă
: DOR
(274201)
- siveco |
| |
| 8.
|
prez'enţă s. f., g.-d. art. prez'enţei; pl. prez'enţe Sursă
: DOR
(274209)
- siveco |
| |
| 9.
|
A PREZENT'A prez'int tranz. 1) A aduce în prezenţa (cuiva), menţionând numele si alte informaţii, pentru a face să fie cunoscut; a recomanda. 2) (obiecte) A pune în faţă; a înfăţisa; a arăta. ◊ ~ arma a mânui arma într-un mod special pentru a da onorul. 3) (lucrări, proiecte, planuri etc.) A aduce spre examinare, expunând vederii sau făcând cunoscut conţinutul (pe scurt). 4) (spectacole, emisiuni, reprezentaţii etc.) A face cunoscut publicului (interpretând, expunând etc.). 5) (candidaţi) A face să fie înscris în calitate de participant (la un concurs, la alegeri etc.). 6) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. /<fr. pr'esenter, lat. praesentare Sursă
: NODEX
(349273)
- siveco |
| |
| 10.
|
A SE PREZENT'A mă prez'int intranz. 1) (despre persoane) A apărea în propria persoană (în faţa unei autorităţi); a-si face apariţia personal (undeva); a se înfăţisa; a compărea. 2) A apărea sub un anumit aspect, într-o formă concretă (ca alt obiect sau persoană); a se înfăţisa. ◊ ~ bine (sau rău) a produce (la prima vedere) o impresie bună (sau rea). /<fr. pr'esenter, lat. praesentare Sursă
: NODEX
(349274)
- siveco |
| |
|
|